
Cum sunt afectați copiii
După ani și ani în care a fost martoră la violențele tatălui ei, care o jignea și o umilea pe mama sa, o fată de 12 ani a intrat în depresie și a ajuns internată într-un spital de psihiatrie. Nu a mai putut merge la școală și a început să facă terapie. Este fiica Cristinei, a cărei poveste o poți citi aici.
De câte ori ai simțit că nu ești în siguranță acasă la tine?
Să simți că ești în siguranță este, pentru mulți, o stare obișnuită, mai ales atunci când sunt acasă. Acasă e locul acela unde știi că te odihnești, te relaxezi, stai cu cei pe care îi iubești și care te iubesc. Sau, cel puțin, așa ar trebui să fie.
Pentru copii, mai ales, acasă e locul unde se simt protejați, unde simt grija părinților, unde se joacă, își fac temele, se uită la desene, râd și învață cum trebuie să se poarte. Sau, cel puțin, așa ar trebui să fie.
Pentru mulți, acasă nu înseamnă siguranță. Nu înseamnă înțelegere. Nu înseamnă grijă și iubire. Atunci când unul dintre mebrii familiei are un comportament abuziv, acasă înseamnă frică. Înseamnă învinovățire. Înseamnă lacrimi sau vânătăi.
Copiii sut martori ai fiecărei jigniri. Ai fiecărei insulte. Ai fiecărei palme. Copilăria e perioada în care ar trebui să fie fericiți, să nu simtă nicio teamă, să capete încredere în ei. Ce se întâmplă cu acei copii pentru care urletele tatălui și plânsul mamei sunt obișnuință?