Este denumită și abut emoțional și, spre deosebire de violența fizică, este un proces de lungă durată, pe care victima nu îl percepe și pe care ajunge să îl considere o stare de fapt. Include jigniri, terorizare, denigrarea victimei în fața celorlalți, amenințări, intimidare și șantaj emoțional.
Violența psihologică reprezintă impunerea voinţei sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune şi de suferinţă psihică prin ameninţare verbală, şantaj, afişare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieţii personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, urmărirea fără drept, supravegherea locuinţei, a locului de muncă sau a altor locuri frecventate de victimă.
Prin jigniri repetate și umilințe, agresorul o face pe victimă mai umilă și mai supusă de fiecare dată. Din teamă, victima nu va îndrăzni să facă nimic ce este contrar voinței agresorului. Astfel, agresorul obține o parteneră supusă, terorizată să nu greșească față de el.
Victimele violenței psihologice ajung să nu mai aibă încredere în ele: cred că nu sunt mame bune, soții bune, că sunt mai prejos decât ceilalți. Pentru că abuzul psihologic are loc repetat, pe perioade lungi de timp, încrederea în sine a victimei scade treptat, până când ajung complet sub influența agresorului.
Este recomandat ca victima să caute sprijin printre cei apropiați și sprijin profesionist din partea unui consilier psihologic. Astfel, ea va putea să își recapete încrederea în sine și va putea să diminueze teama pe care o simte față de agresor.
